„Un jurnal care face bine”! Aprob!

Din seria “nu intamplator” in zilele de Pasti am terminat de citit Jurnalul Oanei Pellea, si zic nu intamplator pentru ca este o carte care vorbeste mult despre o relatie aparte cu Dumnezeu si cu oamenii care au plecat la el. E o carte care a trezit in mine, cel putin, niste sentimente despre care stiam ca exista, insa nu stiam unde mai exista. Mi-am ravasit inca o data toate trairile din ultimul timp, mi-am insirat iarasi lista aceea de valori pe care o tot fac si refac din ce in ce mai des in ultimul timp, mi-am ascultat gandurile, i-am dat mai multa atentie mamei, m-am lasat deoparte.

Nu e rau din cand in cand sa renunt la mine in favoarea “celorlalti”, nu face rau. N-are cum, caci pana la urma urmei ceilalti au rolul lor in viata fiecaruia dintre noi, chiar de vrem sa vedem asta sau nu.
Iar cand e vorba de Dumnezeu…asta chiar n-are cum sa-ti faca rau, poti doar sa incepi sa accepti lucrurile ce ti se intampla si sa intelegi ca nu degeaba ti se intampla. Frumos zicea dna Pellea “nu e vina nimanui. E usor sa gasesti vinovati. Nu e vina nimanui. Daca a existat intamplarea asta in viata mea, trebuia sa invat ceva din ea. Important e sa nu ma inraiesc eu. Sa nu ma innegresc eu”. Uite asa poate ar trebui sa incetez in a ma tortura si in a-mi interoga la infinit viata si Dumenezeul meu, caci toate “de ce-urile” nu fac decat sa ma chinuie, sa ma zvante, sa ma secatuiasca de tot ce mi-a mai ramas. “E prea frumoasa viata ca sa ne-o stricam”.

Poate ca asta avea sa fie drumul meu spre 30! Sa fie un drum al intelegerii, al acceptarii, al insusirii…
Ii spuneam cuiva zilele trecute ca mi-as dori ca la 30 sa-mi pot oferi ceva special, ceva ce mi-am dorit multa vreme si mi-a fost greu sa obtin. Azi gandesc ca unul dintre lucrurile acelea ar fi acceptarea mea de catre mine in viata mea si intelepciunea de a asculta si de a primi fara sa mai intreb niciodata “de ce acum”, “de ce azi”, “de ce mie”?!

As mai vrea sa intelegeti un lucru, si as vrea sa-l intelegeti tot prin prisma sarbatorilor ce au trecut si nu sa ganditi despre mine ca sunt nu stiu ce alienata, ca am spasme, depresii sau mai stiu eu ce. De fapt, puteti crede ce vreti! Eu vreau doar sa scriu despre un alt pasaj ce m-a durut si m-a miscat mult prea mult..Viata asta ce ni-i data e scurta, dar e frumoasa si atata vreme cat ai deminitate s-o traiesti frumos, poti accepta si reversul. Citez, caci n-am cuvinte sa zic ceva in plus:”am vazut cum se poate ca murind sa dai incredere si curaj celor din jurul tau. Am vazut cum durerea poate fi batjocorita prin vointa si spirit.[…] Bun, un om isi poate face viata frumoasa, pentru cei din jurul sau si pentru el, fiindca alege s-o faca asa. Dar moartea? Cati reusesc sa-si faca moartea superba? […] In ultimul pat nu incap nici dusmanii, nici prietenii, nici iubirile tale, nici copiii tai, nici premiile, nici articolele de ziar – esti numai tu cu tine. Atat. Or, daca pana atunci nu te-ai inteles cu tine, mai ai o sansa, mai e o speranta ca in ultima secunda sa te ierti, sa ierti tot si sa zici da, viata e frumoasa”.

Mi-a fost greu sa citesc asta, daramite sa inteleg…Insa face parte din ale vietii!

Mi se reproseaza din ce in ce mai mult in ultima vreme lipsa de optimism…Dar nu e chiar asa, ea exista, caci eu iubesc viata si tot ce traiesc, in ciuda momentelor in care afirm contrariul, pentru ca da, doar afirm. In mintea si in inima mea niciodata n-am regretat ce mi s-a intamplat, niciodata nu l-am blamat pe Dumnezeu pentru tot ce mi-a dat si mi-a luat. Doar ma manifest. Atat. Pe dinauntru sunt altfel. Accept. Ma supun. Ascult si tac. Plec capul si aprob. Tremur si ingenunchez. Pe dinafara sunt exact pe dos. Ma revolt si urlu. Plang si ma zbat. Ripostez in toate felurile. Insa eu stiu ca e doar o forma de manifest, de protest, ca de fapt eu nu sunt asa. In fata mea mi-e usor sa apar in toate felurile…in fata celorlalti e mai greu.

Dar accept si asta.

Stiu ca trairile sunt ale mele si ca nimeni nu mi le poate lua. Stiu ca ceea ce traim ne asumam la un moment dat. Stiu ca toate ne sunt date cu un rost. Stiu ca in viata fiecaruia e si ploaie, e si soare. Stiu ca fiecare are o saptamana luminata. Stiu…