In loc de urare de Anul Nou

E final de an. Moment numai bun de facut bilantul. Nu si de calculat impozitele, taxele, TVA-ul sau alte de-astea. E doar timpul de pus in balanta cum se vede 2010 la final. Ce a fost bun, ce a fost mai putin bun, unde am pierdut, unde am castigat. Cred ca e important de verificat si „cum” si mai ales „de ce” in toate situatiile de mai sus…doar asa, ca sa fim fair-play cu noi insine.

Eu contabilizez primul an de „iesit in lume”. Si zic eu ca e de trecut la evenimente din seria „ASA DA”. Anul de schimbare a directiei in viata. Anul in care am incercat cele mai sincere si devotate sentimente fata de „acasa”. Anul in care mi-am pretuit prietenii mai mult ca oricand. Anul in care am plans cel mai mult, de cand tot sunt singura. Anul in care m-am „publicat” pentru prima data. Anul in care as fi putut juca Eugen Ionescu fara prea multe cursuri si repetitii – indiferent de piesa. Anul in care mi-am putut permite sa refuz si sa aleg. Anul in care am invatat sa merg in incaltari fara toc si sa-mi si placa.

A fost si anul cu cele mai multe critici, reprosuri si sfaturi. Nu am contabilizat si felul lor. Anul cu cele mai fatise ironii. Cu certuri urate si cu remarci din alea de-ti raman pe retina ani de-a randul. Din alea din seria „ASA NU”. Anul cu cele mai urate instrainari. Cel mai trist dintre cei mai tristi ani. Al patrulea Craciun singura. Nu neaparat si ultimul. Inca un an de departare si de pierdere. A mea, a increderii, a lucrurilor de suflet.

Insa primul an in care nu-mi pasa ca ziua de maine nu o petrec intr-un loc anume. Primul an in care-mi doresc ca ziua de maine sa o petrec cu toti oamenii dragi. Chiar daca asta inseamna sa fiu peste tot si nicaieri. Primul an in care nu-mi pasa ca nu am rochie de printesa. Si tot primul in care n-am avut nici cea mai mica intentie sa-mi fabric una.

Primul an in care mi-am propus sa invat sa zic NU atunci cand e cazul.

Una peste alta, realizez ca bilantul meu este pozitiv. N-oi avea eu cine stie ce cifra de afaceri, dar rulaj am sigur!!! Cu casa sunt cumva pe muchie…de’, macar nu am prea multe deconturi de facut. Si nici prea multe acte de adus. Si cu declaratiile stau bine, indiferent de natura lor. Daca o mai fi ceva de retusat, zic eu ca pot sa las si pentru la anul. Oricum de-acum e putintel cam tarziu! Plus de asta, la anu’ ce naiba mai fac daca rezolv totul de acum?

E de bine…asta e tot ce conteaza.

La multi ani! Cu speranta ca poate anul ce vine va face diferenta!

Anunțuri

Spiridusa preferata a Mosului

Uite asa, anul asta am primitun upgrade…de la maestru de ceremonii la spiridusa! Preferata!!

Fac eu ce fac si in preajma Craciunului ma apuca asa deodata dorinta de a face ceva deosebit, de a darui putin din mine celorlalti si de a scoate tot ce e mai bun si mai nobil din fiecare dintre noi: spiritul de copil. Toti pastram cate ceva din caldura, naivitatea, dorinta si puterea de a visa si toti asteptam cu sufletul deschis pe Mosu’, chiar de nu recunoastem asta. Anu’ asta mi-a iesit cea mai frumoasa surpriza de Craciun, iar Mosul a fost de mare exceptie.

Cred ca daca as putea as alege ca in fiecare an de Craciun sa surprind si sa aduc cate ceva din frumusetea copilariei in oamenii de langa mine. De mult nu am mai avut o bucurie atat de mare sa vad pe chipurile oamenilor atata mirare, dorinta, bucurie si placere. In fiecare zambet, in fiecare lacrima…

Cu fiecare cadou daruit sau primit suntem mai aproape de Dumnezeu, simtim ca lumea are un rost, ca toata bucuria asta care este un mister sufletesc este de fapt in noi pentru ca noi am creat-o !

Cine poate sa-i reziste unui brad impodobit, unui Mos Craciun garbovit si din an in an mai batran si mai impovarat, unui colind sau unui copil nerabdator sa spuna toate poeziile pe care le-a invatat doar, doar Mosu’ o sa fie mai darnic decat anul trecut !

Insa timpul trece si cu fiecare Craciun vrem sa fim mai intelepti, mai impacati cu sine, mai darnici si mai iertatori, pentru ca in asta consta la sfarsitul drumului bucuria vietii. De cate ori nu ati aprins lumanari in seara de Craciun pe pervazul ferestrei si nu v-ati promis ca anul ce va sa fie o sa fiti altfel, mai buni, mai muncitori, mai fericiti. Daca nu ati incercat pana acum, incercati de acest Craciun ! Veti vedea ce mare descatusare veti simti !

Si nu uitati de intelepciune, care ne face mai puternici, mai increzatori. Lasati ura si ranchiuna la o parte pentru ca nu fac decat sa va amarasca si sa va indeparteze de ceea ce conteaza cu adevarat. Pastrati-va inima si gandul curate, macar atat cat se poate, ca sa nu lasati loc rautatilor. Vorbiti mai putin si ascultati mai mult, fiti mai darnici si mai iubitori.

Marile porunci pentru Adevar si Dreptate, inaltele porunci catre Bunatate si Jertfire de sine vin din adancurile firii noastre, macar tot din atat adanc cum vine egoismul orb, rautatea si minciuna si ar trebui sa fim buni cel putin cat suntem rai, sa fim vrednici cat mincinosi, ca sa fim intregi. Nu va bucurati de nedreptate, ci bucurati-va de adevar.

Fiti voi insiva Mos Craciun si aduceti bucurie in sufletele oamenilor ! Caci cele mai frumoase daruri sunt acelea care vin din suflet. Si ganditi-va de doua ori atunci cand vreti sa spuneti ceva oamenilor de langa voi si mai ales nu uitati sa fiti oameni. Fiindca nu se poate trai fara oameni printre oameni ! Fiti sinceri cu voi insiva si cu cei din jur si nu va lasati orbiti de putere si de faima, pentru ca sunt trecatoare. Bucurati-va de bucuria celor din jur si veti vedea ca nimic nu ramane nerasplatit.

Fiti cu fiecare zambet mai buni, cu fiecare nereusita mai intelegatori, cu fiecare lacrima mai puternici, cu fiecare clipa mai vesnici, cu fiecare an mai aproape de viata !!

La multi ani si sa nu incetati niciodata sa credeti in Mos Craciun, pentru ca el exista in fiecare dintre voi si va iubeste pe toti deopotriva !! Iar eu, ca sunt o spiridusa, stiu asta cu certitudine!

Seara lui Mosu’

De trei zile incoace, toata lumea din lume a iesit la cumparaturi pentru Mos Nicolae…si uite asa supermarketurile si-au facut planul la incasari si la fel toate magazinele de jucarii, hainute, batistute.
Daca nu stai bine cu nervii, mai bine stai acasa…M-am impresionat placut sa vad ca inca imi doresc sa fiu mosu’ pentru oamenii dragi, ca inca ma dau cu capul de pereti sa fac ceva frumos, deosebit, unic, daca s-ar putea.

Sincer, si mie mi-e cam dor de mosu’, insa din cauza ultimelor mutari, schimbari, nu cred ca mai stie unde sa ma gaseasca. Adevarul e ca nici eu nu stiu unde sa ma gasesc, daramite mosu’!
Eh, lasa, ca intr-o zi o sa afle; promit sa-i scriu eu si sa-i zic ca desi cutia mea postala e non-functionala(adica scrisorile pentru 3 apartamente ajung toate in acealasi loc, asa ca n-am de unde sa stiu daca mi-a scris cineva in ultimele…120 de zile) eu inca exist pe ici pe colo, adica prin locurile unde functioneaza caldura si nu m-ar deranja sa-mi promita ca la anu’ o sa am si eu incalzire!

Asadar, in spiritul zilei de maine, mi-am facut ghetutele (doua perechi, sa aiba de unde alege), le-am pus la usa (pe dinauntru, m-am gandit ca e mai safe, totusi), am facut curat, am cumparat dulciuri la copii, am facut cadouri frumoase (iar am uitat sa pun apa la flori, dar asta nu cred ca e o greseala capitala), am invatat un colind nou (era la un post de radio azi), am ascultat stirile, am mancat tot din farfurie (la capitolul asta stau destul de prost in ultima vreme, asa ca mananc coacaze fripte), am cumparat racleta pentru masina (in sfarsit!!!)…daca mai era ceva, promit ca mai fac pana la Craciun!

Deci, daca crede ca nimereste adresa, Mosu’ este asteptat!

Iar daca nu nimereste…e pentru ca sigur are de mers la copiii care il asteapta cu sufletul la gura si care si-au verificat deja ghetutele de zece ori pana acum!
Un singur lucru regret: ca ieri un tatic era prins cu prea multe treburi si nu avusese timp sa cumpere ceva pentru printesa lui!

Insa Mosu’ a vazut si sigur va face ceva in sensul asta! Ca doar de aia e Mosu’…