Un tablou. Intr-un muzeu

M-am reapucat de citit. Pentru ca imi lipseste inspiratia pentru orice alta activitate mai mult sau mai putin casnica. Alternative n-am, asa ca nu mi-a mai ramas altceva de facut decat sa ma cufund in literatura. Am incercat tot felul de lucruri in ultima vreme, insa pentru ca nu am stare, nu se lipeste nimic de mine. Pot scrie si „nimeni”. Caci la capitolul „Din dragoste” numai Mircea Radu cred ca se pricepe…eu sunt doar un foarte bun spectator.

Descrie foarte frumos Jerome Clement in „Femeile si dragostea” ce e iubirea, cum o traiesti la fiecare varsta, cum o intelegi si cum te manifesti. M-a prins. Si m-a facut sa-mi amintesc si sa retraiesc, as spune destul de frecvent in ultimii ani, starea aceea de „obiect de admirat”.

Caci exact asa ma simt.

Ca un tablou intr-un muzeu, pe care multa lume il admira: pentru cromatica, pentru acuratete, pentru expresivitate, pentru transparenta, pentru maiestria cu care este surpins fiecare detaliu.

M-am saturat sa fiu doar o imagine pe care sa o admiri. Imi doresc ca cineva sa indrazneasca sa ia pictura de pe perete si sa o duca acasa. Intr-un spatiu in care sa simta caldura sufleteasca. Intr-un loc in care cineva sa faca mai mult decat sa o priveasca.

M-a privit destul de atent un trecator acum ceva vreme si pentru o clipa am crezut ca-si doreste sa ma aiba aproape. Dar m-am inselat. Pentru el, ca si pentru toti ceilalti privitori, trebuie sa fiu un tablou. Pe care sa vii sa-l vezi din cand in cand, sa zabovesti o clipa in fata lui, caci de fiecare data lumina se reflecta altfel si culorile par mai calde sau mai reci, sa-i zambesti ca si cum ii cunosti taina si sa pleci.

Nimeni nu stie ca noaptea, la muzeu, luminile se sting.

O zi anume. De 11 Iunie

Astazi este o zi speciala: este ziua unui om foarte drag mie caruia vreau sa-i urez inca o data la multi ani si sa nu uite ca-i doresc tot ce e mai bun si mai frumos in lume. I-am facut un cadou de care sunt tare mandra si astept cu inima la gat sa vad ce reactie va avea!

M-am trezit zambind, cu Minulescu in gand si cu o stare de bine. Pe care nu vreau sa mi-o stric. Asa ca toata ziua am sa recit:

În seara când ne vom iubi –
Căci va veni şi seara-aceea –
În pat vom presăra buchete de trandafiri şi chiparoasă
Ne vom închide-apoi în casă
Şi vom zvârli în stradă cheia…

Mi-e bine!