Numele trandafirului. De ghiveci

q

Analiza ultimelor doua saptamani imi arata inca o data gama larga a criteriilor de selectie de care ne bucuram in viata de zi cu zi, cand alegem un film, o carte, o emisiune, o pereche de pantofi sau o vacanta. Ne bucuram de foarte multe criterii de selectie si de extrem de putine rezultate. Alegem un film datorita criticilor, notelor primite pe site-uri specializate de catre ilustri necunoscuti si realizam cat de influentabili suntem. De prea putine ori alegem un film doar dupa un titlu sau dupa un feeling personal. La fel si cu cartile; citim ce au zis altii ca ne va rasturna ireversibil gandirea emotionala, ce ne va imbunatati calitativ si cantitativ sensitivitatea, ce ne va solicita o farama de minte pentru a lua decizii fundamentale in viata. Destul de eronat in multiple cazuri. De ce suntem motivati sau ne simtim obligati sa citim carti despre care se scrie pe anumite retele de socializare sau pe diverse site-uri accesate de tot felul de asa-zisi cititori si nu suntem in stare sa alegem folosindu-ne de o recenzie, de exemplu? De ce nu alegem dupa umila noastra parere? De ce credem ca actorii care pasesc pe covorul rosu si care sunt mediatizati la nesfarsit trebuie sa creeze adevarate capodopere? De ce nu suntem in stare sa mergem la un film sau la un teatru unde joaca actori necunoscuti – cel putin astazi – si de ce nu le dam incredere si sustinere si facem alegeri cumplite doar de dragul unor nume? Este valabil si in cazul cartilor, caci la fel alegem o carte despre care nu stiu ce mare actor-scriitor-critic-psiholog a indicat-o ca un posibil succes, bazandu-se probabil pe implicatiile aduse vietii si perceptiei sale si nu alegem o carte despre care nu stim nimic, despre care nu am citit nicio recenzie, a unui scriitor despre al carui nume nu am citit la gazeta, pe marile retele de socializare sau pe afise de cartier? Asta ma face sa cred ca nici eu nu voi avea prea multe sanse de a fi citita, publicata in acest secol, in aceasta lume, de vreme ce despre mine nu se scrie, nu se publica critici si nu sunt mediatizata. De ce trebuie sa fii deja un nume ca sa atragi alte nume?? Caci marturisesc ca n-am sa ma inscriu in politica, intr-un partid obscur cu membri si mai si, doar pentru un pic de publicitate? Si nici n-am sa frecventez localuri de lux, cu lume scumpa doar pentru a-mi face cunostinte, in timp ce savurez o apa, caci probabil pentru mai mult va trebui sa renunt la plata unei rate. Si exclus sa ma inscriu intr-un club de tenis sau mai stiu eu ce alt sport nobil, pentru a intalni un inalt demnitar care intr-o zi ma va recunoaste cand ne vom intalni in parcare.

Pacat.

Pacat ca nu ne ajuta nici nationalitatea, statutul social, ci doar cel politic – atunci cand il avem –  si conform ultimelor cercetari, cel geografic. Caci conteaza ce vecini ai, ca sa intelegi cine esti. Sau, mai degraba ce relatii cultivi cu vecinii de pe langa casa. Daca faci troc cu alimente, poate esti un vecin de nadejde. Daca doar esti un umil cumparator de servicii si alea ieftine, vei fi groaznic de singur si trist. Si depunctat. Si traumatizat de alegerile lumii exterioare, sau ale vecinilor, cum am zice.

Alegem si prietenii sau amicii tot dupa anumite criterii de eligibilitate. Uneori simplul fapt ca e amic cu Y e criteriu de includere si are toate sansele de a ne pasi in casa la un pahar de vin. Eronat. Caci nu intotdeauna Y este cel pe care il stim noi; de cele mai multe ori cunoastem anumite aspecte ce consideram ca il califica pentru functia de amic, desi multe alte aspecte il descalifica total. Iarasi eronat este sa ne alegem prietenii doar pentru ca lucreaza in firma aceea, ca au casa intr-un cartier in care chiria se plateste doar cu fila CEC sau pentru ca conduc o masina despre care putem citi doar in reviste, sau vedem reclame frumoase la emisiuni prezentate de fete cu picioare lungi, unsuroase si care poarta in sutien o minge cu silicon. A nu se intelege invidia, doar grosolania, sexualitatea excesiv vanduta si feminitatea care a ajuns sa faca din femeie un obiect sexul. Identificat de toti barbatii.

Eronat este ca ne alegem parteneri pe aceleasi principii si nu-i „filtram” deloc. Ca nu-i analizam, caci suntem asa grabiti in toate, incat abia cand ne luam una peste ochi realizam ce greseli facem si ne declaram dezamagiti. Ar trebui sa ne declaram dezamagiti de lipsa noastra de rabdare, de lipsa noastra de calitate si de lipsa noastra de incredere in principiile noastre de viata si cultivam increderea doar in alegerile celorlalti, care deseori pe pot dovedi mari, dar mari erori.

Ne plangem ca nu e niciodata timp de facut miscare, de gatit, de iesit in oras, de citit, de odihnit, de gandit la lucruri cu adevarat benefice pentru eul nostru interior insa avem timp pentru o gramada de prostii: sa ne uitam la show-uri de mana a cincea, sa vedem filme proaste, sa mancam pe fuga si adesea mancare rece, sa ascultam oameni care vorbesc de dragul emisiunilor care-i platesc in reclame publicitare si sa nu mai ascultam oamenii care au cu adevarat ceva de spus, sa oferim atentie, afectiune si suport. Ne plangem ca parul nu ne sta, ca masina, ca somnul, ca vacanta, ca prietenii, ca familia, ca si aia si cealalta si noi nu facem mare lucru. Suntem grabiti si asta e scuza noastra pentru a alege calitatea: intr-o scriere, intr-o pelicula, intr-o ecranizare, intr-un articol, intr-o emisiune.

Si resursele financiare, caci si ele sunt cea mai mare scuza in nenumarate cazuri.

Sa legalizam graba. Si neseriozitatea. Si superficialitatea. Si neputinta. De a face mai mult pentru noi si pentru cei de langa noi.

Si data asta nu am sa dau nume de carti, de filme, de spectacole de teatru sau de televiziune, ca sa imi exprim incrancenarea si tristetea. As vrea, insa, sa pot da un nume care sa fie citit, criticat, apreciat, inteles si exprimat mai mult sau mai putin public. Intr-un cerc mai mic sau mai mare de oameni: care nu sunt neaparat nume mari, ci oameni simpli, care inteleg si apreciaza simplitatea si mai mult decat atat, cuvintele din spatele cuvintelor.

Al meu.

Anunțuri