Un alt fel de zbucium!

imagesCAT7XRRN

Am o mare revolta interioara de doua zile incoace de cand cu accidentul aviatic in care am pierdut doi oameni. Simt o mare revolta tocmai in contextul in care presa din Romania dezbate in ultimele 2-3 saptamani tot ce inseamna Bianca Dragusanu, si asta ma face sa cred ca ori presa noastra este formata numai din paparazzi, ori se crede despre noi romanii ca suntem toti interesati doar de povesti de canal, drept pentru care numai asta trebuie sa apara. Sau mai rau de atat, toti sunt platiti sa scrie/vorbeasca doar despre asta.

Ma inclin, oameni buni, dar mi-e greu sa cred ca tara asta e formata doar din curve si prosti si ca nimic altceva nu mai prezinta importanta. Propun sa se vorbeasca si despre Adrian Iovan, Dumnezeu sa-l odihneasca, cel putin la fel de mult cat s-a vorbit si s-a scris despre “minunata” roscata, caci tot ce “ne intereseaza” pare-se ca e cu cine se culca, ce mananca de slabeste atata, cu ce se imbraca, cu cine ia masa, etc.

Oare s-ar vorbi mai mult si despre alti mari oameni ai nostri, doar daca i-ati vedea la pranz cu Bianca, caci altfel se pare ca nu mai e loc?!

De fiecare data cand se prapadeste cate un mare artist roman, actor, scriitor, apare cate un titlu de marimea unei galuste si un articolas la fel de mic cum ca a murit si se afla depus la biserica cutare. Dar oare nu ne e rusine sa scriem atata despre tot felul de anti-talente si tot felul de pierde-vara, in loc sa le alocam marilor nostri romani un spatiu mai mare?

O sa declaram zi de doliu national ca a murit asa un pilot mare? O sa vorbim despre el ca de un mare profesionist, macar acum, ca a murit, fie-I tarana usoara, daca pana acum nu am avut timp? Ca a fost acolo ca sa salveze vieti, insa viata lui n-a mai putut-o salva nimeni, caci nu s-a grabit nimeni sa o faca?

Astazi m-am dus si m-am intors de la Cluj cu o aeronava si am simtit un sentiment tare cuidat vis-à-vis de oamenii aceia care sunt acolo la mansa si care fac ca noi sa ajungem in cele mai indepartate destinatii in timp record si cu mare atentie, caci suntem in mainile lor, pana la urma. Si ale lui Dumnezeu. Cand am coborat din avion am vrut sa ma duc sa-I strang mana pilotului, insa asa ceva doar in vise cred ca am sa pot, cel putin momentan.

Si nu e vorba doar de ei, pilotii, ci de toti oamenii mari pe care ii are tara asta si despre care nu se prea vorbeste. Oameni buni, n-om fi chiar toti prosti, indolenti, incuiati si inculti in tara asta! Or mai fi ramas si vreo doi romani pentru care conteaza valoarea, care-si doresc sa citeasca articole si sa priveasca reportaje despre oameni aparent simpli, dar care fac lumea asta sa se miste altfel.

Caci astazi multi constientizeaza cine a fost Adrian Iovan. Cu siguranta toti stiu cine mai sunt marii nostri actori pe care-i numaram pe degete, la cat de multi se duc dintre noi in ultima vreme. Vedem ce medici avem, astfel ca desi multi sunt plecati din tara asta asa cum se spune, uite ca avem si aici oameni de valoare pe care ne bazam sa ne salvezi vieti, sa dea sperante. Pare-se ca nu am facut la fel si noi in ceea ce-I priveste!

Oare nu sunt atatia oameni de litere, artisti, istorici, cercetatori si lista ar fi mult mai lunga, pe care sa vrem sa-i promovam, despre care sa vrem sa auzim si ce-au facut in viata asta, nu doar unde-i inmormantam si atunci facem doua zile emisiuni doar despre ei, exact cat tine ritualul de inmormantare si dupa, gata! Ne pregatim de o noua poveste cu Bianca, Tonciu si alte nume de-astea de scena, pe care cand le vezi/auzi, iti vine sa urli in pumn, ca distractie inceteaza sa mai fie la un moment dat. E adevarat ca putem schimba canalul TV, ziarul, site-ul web, insa oare n-ar fi mai simplu daca s-ar intercala printre povestile astea siropoase, proaste si scarboase si  cate o poveste de viata care sa ne prinda lipiti de ecranul televizorului? Am saraci? N-am mai face rating???

Cum naiba de facem rating de 1 decembrie cand ne uitam cu totii la romanii nostri care au facut cate-n luna si in stele in lume, asta nu ne da de gandit? Poate ca totusi astia care am mai ramas sa stingem lumina in tara asta avem un simt al esteticului, al ratiunii, care sa spuna ceva despre noi. N-om fi toti intelectuali, dar nici nu suntem toti prosti!

Iar daca mai facem si prostii din cand in cand, suntem oameni. Dar sa nu ne prostim cu vietile altora, ca asta se plateste scump. Sau macar ar trebui sa se plateasca!

Propun sa se scrie de Nicu Alifantis, Florin Bogardo, Tudor Gheorghe, Nicolae Furdui Iancu, Romulus Barbulescu, Alecu Croitoru, Ion Focsa, Alexandru Sever, Stejarel Olaru si am putea insirui nume aici la nesfarsit. Cati dintre ei mai traiesc? Cati au povesti care ne-ar pune pe ganduri? Ramane sa aflam, probabil, rasfoind biblioteca personala sau jumulind internetul sa ne dea detalii, caci in rest…doar sexul, grosolania, pitiponceala, prostia, politichia reprezentata de “alti mari oameni” si alte mari “valori” fac bani in tara asta.

Sa ne fie rusine, zic! Si sa tinem doliu in suflet pentru oamenii pe care-i pierdem in fiecare zi si care ajung sa fie pretuiti post-mortem.

Anunțuri

Zbor deasupra unui cuib de…cuib!

2738353-many-delayed-flights-on-the-departure-table-of-an-airportIn tara noastra s-a inventat de curand un fel de microbuz aerian, care circula pe rute interne cu mai mult de o oprire, asa cum am fost noi obisnuiti.

Ceea ce se traduce cam asa: o cursa aeriana de aproximativ 70 de minute se face mai nou din doua bucati (adica cu halta, dupa cum ar spune unii), chit ca imparteala iti da greturi de la atata decolat si aterizat in doar cateva zeci de minute. Si uite asa, ajungi de nu mai stii de tine.

Mai mult de atat la fiecare oprire, cursa mai aduna si ceva pasageri, fiecare cu nervi si cu pretentii ca de ce locul nu se potriveste cu cel de pe bilet, de ce bagajul nu incape in locul special amenajat, ocupat, fireste, cu bagajele celorlalti musterii care n-au apucat inca sa ajunga la destinatia inscrisa pe bilet.

In concluzie, stam bine. Nu conteaza numarul locului.

Sa ne vedem cu bine acasa…sau unde ne indreptam.