Ce (NU) stiu despre barbati

man

M-am simtit putin apostrofata intr-un post citit astazi despre ce vor barbatii, despre ce stiu ei despre femei si despre cum isi doresc ei femeia de langa ei.

Marturisesc din start ca nu am nici cea mai vaga idee ce-si doresc barbatii. Si asta pentru ca as pupa si pamantul daca imi este dat in viata asta sa aflu macar ce-si doreste unul singur, de preferat cel de langa mine. Cum nu stiu nici raspunsul la intrebarea de ce atata amar de vreme barbati si femei deopotriva au investigat subiectul „femeia” in opera si viata lor si i-au dedicat atatea si atatea scrieri, opere, etc. Daca nu e un mister si nici ceva ce ridica semne de intrebare si nici ceva complex, inseamna ca au suferit prea mult din dragoste barbatii, daca au fost in stare sa-si sacrifice din viata, sa le-o inchine lor. Cat despre femei, poate doar au vrut sa aduca la cunostinta altora ca ele sau ca ei, cei pe care i-am mentionat mai sus, cum ca nu-ti trebuie nici palate, nici bolizi de mii de cai putere sa cuceresti o femeie, ci lucruri mult prea simple si prea ieftine, care in timp s-au volatilizat. E adevarat ca si femeia ca si concept s-a volatilizat pe alocuri, insa numiti voi ceva ce a ramas intact si nu s-a lasat prada intemperiilor?

Ce vor barbatii nu stiu. Insa am o vaga banuiala ce nu vor. Unii. Caci n-am facut nici studiu de caz si nici de piata. Doar munca silnica, uneori in folosul comunitatii. Masculine. Alteori doar practica. Si chiar si asa am un segment despre care sa scriu.

Nu vor sa li se ia dreptul de a fi stapanul casei, masinii, bicicletei si a oricarui lucru care i-ar defini masculinitatea. Nu vor femei care sa fie nici prea deschise la flirt, dar nici imposibil de abordat. Nu le plac femeile plangacioase, care au mereu sute de mii de nemultumiri si care nu zambesc in fiecare secunda. Si care nu-si traiesc viata cu atata placere cu care ei, de obicei, o fac. Femeile sunt mereu cu zeci de idei in cap despre cum sa fie parchetul din casa aia pe care o viseaza peste 10 ani, despre ce sa gateasca duminica cand vine un amic in vizita sau despre cum sa planuiasca nu stiu ce cosmetizare a garderobei. Nu, lor nu le plac femeile de felul asta! Lor le place sa fii mereu zambitoare si sa te gandesti doar la momentul de fata! Nici cu capul in trecut, la ce-a facut sau n-a facut, dar nici in viitor, la ce viseaza cand nu doarme sau cand sofeaza. Barbatilor nu le plac femeile care tin socoteala banilor, sau care pun pret pe asta. Insa in egala masura nu le plac femeile care arunca in stanga si-n dreapta tot ce au muncit ei si ceva in plus. Nu le place disperarea unei femei. Stiu ca toate asteptam sa ne sune dupa o prima intalnire si de asta nici n-o fac. Decat dupa ce te-ai uitat la telefon de atatea ori, incat ai putea lejer sa-l consideri ca facand parte din simturile tale, dupa ce te-ai frasuit si nedormit si te-ai intrebat de ce naiba nu ma place? Sau ma place si nu vrea sa-mi arate?

Nu stiu, dar sincer ma indoiesc ca vor partenere cu care sa nu aiba cum imbarti o silaba. Dar este la fel de verificat ca sunt si cazuri cand exact asta se prefera. N-as sti sa zic de ce, insa nu poti decat sa-ti creezi un complex de inferioritate maxim dupa ce te-a lasat pentru una cu cel putin 4 clase mai putin.

Nu suporta sa te stie dependenta de el; intre noi fie vorba, prea sanatos nu e nici pentru tine. Insa oare nu toate ne ticnim la un moment dat si incepem sa ne imaginam, dupa cel putin 10-15 intalniri cu un barbat pe care il placem, cum ar fi daca ne-am petrece toata viata impreuna si cat de minunate am arata in rochii de mirese si cu unul mic agatat de fusta? Sunt convinsa ca nu le plac femeile turbate si isterice. Nu se discuta aici ce le determina pe unele sa se isterizeze la maxim, caci este de la sine inteles ca barbatii au voie la baute, billiard, meci, socializare fara sa-ti dea tie socoteala cand vine si cand pleaca. Nu scriu despre femei aici, insa nu pot sa nu-mi scape din condei macar ceva din tiparul asta nenorocit pe care il reprezint.

Barbatilor nu le place competitia. Nici cu alti barbati, nici cu femeia de langa ei. Nu le place sa fie pisati, tocati de nimeni; sa fie propriul lor stapan si sa faca ce-si doresc. Cum simt ca li s-a ingradit libertatea si ca au catuse la maini, incep sa te dispretuiasca si sa scoata din ei tot ce e mai rau. Si asta nu va face bine nimanui! Insa cum stii sa nu-I ingradesti libertatea e un subiect de prea multe carti si de prea putine trairi adevarate.

Barbatilor nu le place sa le dai directive; ce sa faca si mai ales cand. Sunt morti cand stiu ca tu ai asteptari de la ei si cu siguranta nu le vor onora niciodata, tocmai pentru ca detesta sa te pui pe tine mai presus decat ei. Am trait si am simtit ca nu le place sa te vada neingrijita. Insa am trait si am simtit ca era bine sa raman o stearsa, ca sa poata usor sa-si arunce ochii in gradina vecinei. Si atunci cand am inflorit, era de parca nu ma mai vazuse niciodata pana atunci.

Barbatilor nu le place sa-ti rupi gatul dupa femeia lui, decat atat cat sa-I satisfaca increderea ca a stiut ce sa aleaga. Insa le va placea maxim sa iti rupi gatul dupa bolidul lui. Barbatilor nu le place sa uiti de tine. Insa in aceeasi masura nu le place sa uiti de ei. Nu le place atunci cand nu-I pui pe primul plan si alegi sa adormi mogaldeata de 2-3 anisori, care te mangaie pe par si se cuibareste la pieptul tau, in loc de a-I oferi lui acest privilegiu. Caci pana la urma el te-a avut cu mult inaintea aluia mic. Nu le place cand nu-I lauzi pentru ajutorul de zi cu zi, pentru cum te asculta pe tine cand esti total irationala si cum iti pot da si un sfat in acele momente cand esti paranoica, tulburata si dementa de la atatea idei insiruite si total fara logica. Nu le place ca le sari mereu la gat cum ca familia, sau mai corect spus maica-sa este totul pentru el si ca te neglijeaza tocmai pentru ca nu invelesti sarmalele ca ea sau pentru ca nu stii sa il asculti si sa il mangai pe crestet chiar si atunci cand emite o ineptie.

Nu vor sub nicio forma sa uiti de tine si mai ales de el si sa devii din pantera care erai cand te-a cunoscut o scrofita care nu mai pune pret pe nimic si are tot felul de scuze pentru ca nu se mai imbraca elegant, nu mai face sex cu placere sau nu mai daruieste niciun fel de sustinere.

In materie de sex nu sunt sigura nici ce vor, nici ce nu vor, asa ca spun pas si sa citim/vizionam “50 Shades of Grey” sau Kamasutra.

Mai am dubii in urmatoarea afirmatie: le plac sau nu femeile neajutorate? Alea care cer ajutor si pentru a-I desface un capac de la o sticla de apa si care nu pot niciodata nimic si sunt umile si pisicoase? Sau prefer femeile care fac pana la masina singure si schimba si flotorul la bazinul de la toaleta?

Ce-mi scapa este subiectul urmatoarelor investigatii. Asa ca zic doar atat: daca as putea afla ce vrea acel unic barbat de langa mine, as fi o castigatoare de Nobel. Altminteri sunt doar o nenorocita in cautarea adevarului suprem.

Si de asta, in loc sa dorm sau sa visez cu ochii deschisi ce ar vrea el de la mine cand voi ajunge acasa, dupa 5 zile de nesomn, schimbat avioane, mancare mai buna sau mai proasta, dormit in hoteluri mai luxoase sau mai subrede, cu toaleta in baie sau in afara ei, imbracat cu haine botite din geamantan, vorbit in nu stiu cate limbi ca nu mai stiu sa zic nici „buna ziua” tot ce fac este sa ma gandesc ce NU ar vrea sa-i spun sau sa-i fac, incat sa fiu o rautate sau o detasata de viata! Si de el!

Caci sunt incurabila si tot sper ca in viata cuiva pot fi THE ONE!

THE ONLY ONE…

Anunțuri

Caci sunt femeie…

femeia-perfecta

Mi-ar fi placut sa pot spune astazi ceva ce nu s-a mai spus. Dar din ne(fericire) cand este vorba despre femei s-a spus deja totul. Sub orice forma de arta si nu numai. Astfel ca oricat de mult mister ar duce cu ea o femeie, misterul acesta a luat tot felul de forme, pentru a o descrie, a o intelege, a o cunoaste sau a o invata. Atat cat poate fi cunoscuta, inteleasa sau descoperita o femeie. Caci despre asta tot exista atatea controverse, mai ceva ca despre toate minunile lumii la un loc.

“Marea intrebare, la care nu stiu sa raspund, in ciuda a treizeci de ani de studiu despre femei, este urmatoarea: ce vrea, de fapt, o femeie?”  Sigmund Freud

Si ca Freud mai sunt atatia; de la Balzac la Cartarescu, am strabate literatura in lung si-n lat si raspunsul pana la urma urmelor ar fi acelasi: KNOTT MUTCH. Dar de asta inca se mai scrie despre ea…

Nici la pictura nu stam rau: de la da Vinci, Boticelli, Czachorski, Dali si pana la Grigorescu femeia a fost redata in cele mai frumoase ipostaze pe care mintea le poate concepe. N-as sti ce sa aleg, caci femeia in toate panzele celor de mai sus si ale altor mii de pictori, e mai mult decat o imagine sau un portret. Este un concept, o poveste, o traire. De asta inca se mai picteaza despre ea…

Sunt atatea zeite sculptate, atatea edificii care s-au cladit din dragoste pentru o femeie. Sau din suferinta. Sau din adulatie. Sau din prea multa dorinta. Daca n-ar fi asa o incantare sau un mister, ma indoiesc ca ar exista atatea forme de exprimare.

Despre cum iubeste sau doreste o femeie cred ca nu s-a scris suficient; asta este inca un domeniu de doctorat pentru prea multi barbati dar si pentru la fel de multe femei. Si, Doamne, cat este de adevarata urmatoarea: “Cand femeia spune “Nu”, insemana “Poate”, cand spune “Poate”, inseamna “Da”. Si daca spune “Da”, inseamna ca nu-i femeie!”  Anonim

Femeia e un cult. Un univers. Omenire. Un mare gol. Un ocean de cuvinte. Un soare. O gaura neagra. Sa se mai caute intelesuri. Caci este loc.  Dar pentru ca maine este ziua pe care o dedicam barbatilor, as vrea sa las mai jos un citat care pe mine m-a facut sa ma simt femeie…

„O femeie poate ierta cateodata un barbat care incearca sa o seduca, dar niciodata pe barbatul care rateaza o ocazie atunci cand i se ofera.” Charles Maurice de Talleyrand Perigord

La multi ani!