Inainte de caderea cortinei peste 2016

change-represents-new-year-three-dimensional-rendering-66453067

In ultimii cativa ani, patru spre sase as zice, pe 31 decembrie obisnuiesc sa fac o retrospectiva – mai mult sau mai putin sportiva – a anului ce-si rupe gatul alergand pe scari, fugarit de cel nou. Nu vreau sa fac nota discordanta anul asta…nu de alta, dar mi-am rupt si eu gatul pe scari in 2016, destul de vizibil si destul de grav pe alocuri, astfel ca nu as putea sa il las sa treaca fara a fi nominalizat la anul anilor!

2016 a fost magnific pe unele segmente:

  • Am invatat mult si m-am scolit mai mult decat in anii care au trecut si asta pentru a-mi reaminti ce inseamna examene, prezenta, cursuri, tematica. Ceva frumos! Ceva ce pune rotitele in miscare si ceva extrem de motivant! Ceea ce a dus la o noua rezolutie pe 2017 de care am de gand sa ma tin cu dintii
  • Am schimbat putin macazul in viata profesionala. Azi as spune ca nimic nu e imposibil atunci cand vrei, cand te implicit, cand iti doresti cu fiecare nerv. In definitiv progresul inseamna sa treci si mlastini in drumul spre mai sus, mai mult, mai bine…
  • Am taiat pentru o vreme din lista mea capitolul “on air”, nu cu totul, insa am mai redus intrarile in direct; e bine sa ramai si la sol cateodata…
  • Am adus linistea de acasa in mine…in mine cu tot ce inseamna asta. Asa cum probabil nu am stiut sau nu am facut-o niciodata. Chiar am convingerea ca maturitatea vine tavaluc peste mine si asta fara sa ma intrebe.
  • Am alergat pana am obosit si atunci am decis – greu, cu mare interventii chirurgicale- sa predau stafeta. Pentru un alergator de maraton, asta e o decizie grea. Cand tot ce stii si poti e sa alergi zeci de kilometri in fiecare zi, stopul iti afecteaza grav sanatatea. Sedentarismul nu-i de mine, semn ca din 2017 e imperios necesar sa ma apuc de sport! Aruncatul cu prajina, barna, paralele, orice, numai sa nu mai simt puf in jurul taliei…
  • Mi-am primit un mare shut down in plexul solar si restartul a fost tare greu. Nu se mai configura niciun sistem, totul cerea update la update, antivirusul era mort de tot, hardul s-a dus rau in cap. A fost o perioada complicata, insa noroc ca am parte de cei mai iscusiti IT-isti si ingineri de sisteme, caci altfel as fi ajuns un Pentium 586. Pentru 2016 asta ar fi fost un cataclism…in fata lor azi ma inclin. Se stiu si singuri, nu-i cazul sa-i enumar aici. Fara ei, eram istorie…
  • Am calatorit. Mult. Am vazut locuri incredibil de frumoase. Mi-am prajit pielea si neuronii la +45 grade Celsius, insa totul a facut parte din experienta Alchimistului. Chapeau!
  • Am tot cunoscut oameni..unii au primit rapid upgrade la capitolul prieteni, altii au fost downgrad-ati la cunostinte, amici sau pur si simplu oameni. De la toti am avut de invatat cate ceva…pentru unii m-as imbraca in pijamale la miezul noptii si as sta pe marginea prispei la un pahar de vorba pentru o zi, o luna, o viata. Si doamne, ce povesti interesante au de zis…

Am trait. Cu asta ma pot lauda. Cam toate cele 12 luni le-am trait cu piciorul de acceleratie si in viteza a 5-a. Cred ca am avut vreo trei saptamani in care am fost fie in marsarier sau intr-a-ntaia (si in rampa si inclinatia drumului era maxima), dar asta doar pentru ca ma dezobisnuisem de condus masini frantuzesti.

Mi-am revenit insa…

Despre asta a fost 2016.

Despre prietenie. Despre incredere. Despre multa munca. Despre familie. Despre calatorii. Despre parinti. Despre botez. Despre acasa. Despre iubire. Despre zboruri inalte si posibile aterizari pe apa. Mai nou, conform noii legislatii (asta chiar m-a pus in cur) la aterizare se face deratizare in avion. N-am prea inteles ce toxicitati avem, dar na’ si despre asta e 2016.

Despre viata. Despre fericire. Despre reusite. Despre iluzii si deziluzii. Despre curcubeu. Despre ploaie in desert. Despre pisici. Despre lumi si culturi interzise. Despre povesti in balcon.

Despre mine…

Anunțuri

De dor de odinioara…

descarcare

A mai trecut un an sau e cat pe ce sa treaca…

Am strans multe pana acum, atat de multe ca poate daca mi-as lua timp sa le impart pe luni, ar iesi de o poveste de Craciun. Stiu doar ca tot ce mi-am propus pe anul asta, a iesit. Am tras ceva, dar a iesit.

Mi-am facut si anul asta planul la calatorii, la strans si cheltuit mile, la adunat kilometraj in bordul masinii, dar mai mult decat atat, am strans kilometraj in bordul meu personal. Si n-a fost putin…

Am scris despre mare parte din ce am trait anul asta; ce n-am pus pe hartie ramane undeva intr-un dosar clasificat, pe care il vei putea deschide doar daca primesti permis de intrare in arhiva. Cam greu cu submiterea de cereri, astfel ca mai bine o lasati pentru la anu’.

Ieri, am calit mere cu scortisoara pentru o placinta. Nu m-am gandit ca scortisoara poate avea un effect atat de intens asupra psihicului uman de sarbatori. M-am gandit ca doar asupra digestiei, dar uite ca m-am inselat.

Pe masura ce se caramelizau putin merele, simteam cum imi coboara in minte toate amintirile copilariei. TOATE, absolut toate. Uneori cred ca suntem plamaditi din amintiri in aceeasi masura in care inglobam apa in faptura noastra. Si nu stiu cum se face ca acum, inainte de Craciun, amintirile ne tin de foame, de sete…ma gandeam cum e sa fii acasa. Cum e sa traiesti vremurile acelea frumoase cand totul e curat, cand totul imprastie miros de tochitura din aia de tara, cand mirosea in casa a cearsafuri care au stat pe sarma in ger…cand ma strange in spate, imi amintesc de vremurile alea.

Tata si mama fac astazi turte fara mine…pentru prima data in multi ani as putea zice ca imi lipseste sa ma manjesc cu miere si sa pun nuca macinata peste foile alea insiropate…mi-e clar ca sunt conceputa prost, am atata suflet si atatea trairi in mine, cum nu as fi crezut. Mai cred ca desi nu spun in fiecare zi Te iubesc, o fac mai des decat as crede. Fara cuvinte. Fara sa anunt, fara sa fac postere si bannere. Iar cine a trait macar o saptamana in preajma mea, cred ca stie ca nu e minciuna…

Mosule, arunca putina fericire in vietile tuturor oamenilor din viata mea. Caci avem nevoie cu totii, chiar daca nu avem timp sa o cerem, nu avem putere sau nu stim cum sa o facem.

Daca treci pe langa fereastra mea, sa stii ca-ti zambesc si ma rog sa simti si tu mirosul de turte cu rom si de placinta cu mar si scortisoara..

13 Decembrie

strofe-zapada

La multi ani, Nicu!!!!

Oficial astazi am inceput sa curat zapada de pe masina. Semn ca nu toate zilele de 13 aduc, neaparat, lucruri minunate in viata noastra. Insa, daca extrapolam si ne gandim ca zapada curata si acopera mizerii si pustiu, atunci am gandi ca e de bun augur. Si in definitiv este iarna…o iarna care a inceput pe 13 Decembrie.

De-as putea curata si zapada din mine, ar fi ceva…

Insa poate ca am nevoie de zapada care sa acopere tot negrul, tot pustiul, tot uratul…sa lase totul la adapost pentru momentele in care voi fi pregatita sa iasa la suprafata verdele acela frumos. Pana atunci am si eu dreptul sa hibernez. Sa acopar tot ce nu a fost bun, tot ce nu a incoltit frumos, tot ce uscat si in paragina, pentru ca anul viitor sa rasara mai ceva ca o pasare Phoenix.

De 13 Decembrie vreau sa-ti urez, Nicule, sa ai cea mai curata zapada in viata ta! Aceea care sa-ti acopere uscaturile care nu au rodit anul asta. Si sa crezi ca menirea ei este aceea de-ti proteja campul, acel camp uneori prea arid, alteori prea paraginit sau prea murdar.

Zapada curata totul in viata noastra. Sau pune la adapost. Pentru acel an cand totul va fi pregatit sa rodeasca asa cum tu ai nevoie in viata ta!

Sa ne traiesti!

Cu tine am inceput iarna…