Dincolo de lume, mai exista ceva?!


images

Mi-e dor sa plec departe. Mi-e dor de drumurile mele interminabile, mi-e dor de toate momentele cand eram doar eu cu mine si cu cerul si puneam pe hartie ganduri. Imi lipsesc salile de asteptare, imi lipsesc zecile de ore de sofat cand doar aburii muntilor imi patrundeau in minte. Imi lipsesc orele acelea cand simteam ca am lumea la picioare, ca eu sunt unica piulita care poate pune in miscare acel univers pe care nu a reusit nimeni pana acum sa-l descifreze.

Am deschis ferestre, usi, insa nici macar vantul nu-mi mai e prieten; cele mai grele clipe sunt acelea cand privesc inapoi si nu mai regasesc nimic din ce era inainte. Parca totul a fost sters cu buretele. Si caut cu infrigurare sa aflu cum s-a intamplat asta, cine mai are acces la lumea mea, la gandurile mele, la trairile si drumurile mele si cum s-a putut intampla asta? Sau poate ca le-am inchis atat de bine atunci cand am inceput sa scriu un alt capitol, incat nici macar eu, care detin cheia acelor mici sertare ascunse, nu le mai pot scoate la iveala. Am pierdut. Un drum.

E greu sa ma mai intorc acum, mult prea greu. Privesc inainte si dincolo de un cer aproape senin si o adiere de vant, tot ce simt este un prea mare gol in stomac si un imens gol in suflet. Atatea capitole incepute si terminate…atatea puncte de suspensie…atatea ore traite si alungate. Toate s-au dus. Acum cand dau timpul inapoi, vad, nu doar cum toti anii acestia s-au scurs fara sa ma intrebe o secunda “ai vrea sa mai zabovesc putin?”, “ai vrea sa pastrezi un moment doar pentru tine si pe acela sa il redam eternitatii in schimbul unei iubiri sau a unei trairi pe care viata nu ti-o va mai rescrie?”

Atunci nu am stiut sa raspund si am zabovit atat in jurul gandului ca nu am nimic pe care sa il pastez pe vecie, fara gand de apel; am crezut si poate inca mai cred ca unele iubiri, strafulgerari, tristeti si urlete vor reveni cu o ritmicitate si periodicitate greu de estimat in viata mea si a fiecaruia dintre noi, pana cand imi voi fi invatat lectia si menirea. Am crezut ca ce traiesc azi nu poate sa se repete si ca ce imi doresc pentru maine e posibil sa nu traiesc niciodata.

Si daca as vrea sa opresc azi pentru o clipa in loc, spunandu-i ca toata marea incercare pe care mi-a pus-o in cale pana acum pare sa fie si cea crunta? Daca aceasta traire nu va face altceva decat sa sfasie un suflet si asa chinuit, plans, alergat, mereu dat deoparte? In cate sa se mai rupa?

La baza universului sta o forta care face si desface totul; o forta pe care avem tendinta sa credem ca o stapanim atunci cand toate lucrurile care altora le apar potrivnice, noua ni se arata cu o repeziciune si cu o putere greu de definit si inteles. Cel mai greu e atunci cand lucrurile se intampla impotriva vointei noastre. Cand cunoastem oameni nu pentru ca noi ii dorim, ci pentru ca ei ne doresc, pentru ca ei insista. Ei ne cauta. Si reusesc sa ne smulga din universul nostru si sa ne coboare pe un pamant de mult atemporal, ruinandu-ne toata nefericirea si tot chinul. Oameni ca ei sunt cei care conduc lumea, caci prin ei ne aducem pe noi mai aproape de un tot ce pana la intalnirea lor era inexistent.

Am citit zilele trecute o declaratie a unui astfel de om, pe care o las marturie mai jos; sunt putini cei care pot, inca mai pot sa iti gaseasca resurse intr-o lume anosta si aventuroasa, pentru a spune tare si raspicat ca oricate vieti am trai in lumea asta, e posibil ca iubiri impartasite sa traim O SINGURA DATA…

“nu cred sub nicio forma ca mai pot intalni pe cineva cu care sa ma potrivesc in felul asta obscen, as spune. De multe ori in acest scurt timp, am avut senzatia ca providentei, in timp ce presara ceva in viata mea, i s-a desprins capacul de la recipientul ala exact ca atunci cand pui sare in salata si deodata se goleste toata solnita.

Exista un om care mi-a oferit TOT ce mi-a lipsit pana acum, caruia ii multumesc pentru fiecare clipa, moment, zambet, pentru fiecare vorba.

Cu toate astea nu ma legitimeaza nimic sa intervin in vreun fel in viata acestui om si sa ii dau lectii sau sa ii sugerez comportamente, doar daca mi se cere. Omul acesta minunat merita mult, pentru ca ofera mult. Omul meu, coborat de pe bolta cererasca trebuie sa straluceasca si aici pe pamant. Nu poate straluci daca eu il tin in brate si sunt murdar de taciune pe maini. Omul meu s-a nascut si a trait liber. Omul meu trebuie sa zboare. Omul meu are aripi. Albe.

Acest om despre care scriu azi se afla dincolo de geam…un geam pe care va trebui sa il sparg pentru a-l putea atinge si pentru a putea sa vorbesc unei omeniri oarecare despre tot ce simt. “

************************************************************************************

Am incercat sa sparg sute de geamuri in viata asta, doar-doar voi ajunge la chipul acela care imi surade si caruia nu-i pot distinge niciodata pe deplin trasaturile. Niciodata.

Mereu plasmuiesc alte grimase, o alta culoare a ochilor, un alt zambet.

Pana cand, intr-o zi, voi intelege ca desi ochii nu pot distinge dincolo de un geam, sufletul si mintea deja i-au dat viata, l-au furat cu buna stiinta si l-au ascuns intr-un loc unde nu sunt ferestre.

Acolo este locul lui…

 

Anunțuri

Un comentariu

  1. Mihai · August 19

    Buna. Io cred ca trebuie sa relativizam un pic. Modelul fuzional pe care sunt construite trairile astea care au dus la textul de mai sus este minunat dar e un ideal.
    Visam dar trebuie sa mai si traim.
    Hai sa facem mai bine din viata o suita de vise, ce spui?
    (Ultima fraza suna șablonard dar, tradusa, spune așa: decat sa deplangem ca nu ni s-a intamplat idealul, gasirea omului perfect, cum ar fi sa ne bucuram de fiecare secunda din ceea ce avem?).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s