Unul dintre lucrurile care imi place cel mai mult in tara mea este ca geamurile de la camerele hotelurilor se deschid. Ca se gaseste iaurt vegetal la alimentara si cartofi prajiti calzi si nu trebuie sa stai la coada la MCD. Mai imi plac blocurile noastre prafuite, ca macar sunt tencuite cu var alb sau chiar si netencuite, tot nu sunt la fel de sinistre si apasatoare ca toate cladirile astea din caramida pe care le intalnesc aici, la tot pasul.

Dar suntem in saptamana mare si cumva trebuie sa-mi reprim fiecare gand chinuitor.

Am observat ca noi, ca si natie, in general suntem binevoitori si muncitori peste poate; chit ca e Craciun, Paste, 1 Mai, 1 Decembrie si alte sarbatori mai mult mai putin religioase. Spre deosebire de multe alte natii – caci n-am pretentia sa stiu cum sta treaba in lumea larga – pentru care Pastele e Paste, iar Craciunul e Craciun. Si daca si-au luat vacanta, nu mai raspund la telefon sau la email de pe computer, iphone, tableta, bb sau toate telefoanele ultimei generatii- de pe care poti intra si in computerul de la Nasa – in timp ce mananca, se plimba, se uita la un film sau cine stie ce alte activitati administrative intreprind. Nu, dom’le, munca e munca si vacanta e vacanta! Si poate sa crape o firma intrega, un spital, o omenire, e dreptul lui la linistea lui, la viata lui ,sa respire atunci cand si-a anuntat un moment de pauza!

Noi suntem ceva mai capcauni si niciodata nu avem un timp exclusiv pentru noi si asta probabil pentru ca nu stim sa ne controlam mintea si mai ales sa ne respectam pe noi insine. Avem senzatia ca daca nu am raspuns la un telefon sau la un email, ceva se prabuseste in univers si pamantul si-a incetinit viteza de rotatie! Ei bine, fals, total fals! Cu sau fara implicarea noastra idioata, omenirea va avea acelasi curs firesc.

Imi place ce vad la alte natii, macar ceva tot e de admirat, caci nu sunt eu nici ecologista, nici vizionara, cat sa spun din astae cu noxe, mizerie si arhitectura cladirilor, care la noi nu este sau este jalnica, in comparatie cu…restul lumii, de exemplu. Toti au noxe, ca peste tot circula mijloace de transport, toti au gropi, constructii, nu e ca si cum la altii sunt numai parcuri, lumea merge cu bicicleta sau se teleporteaza, iar la noi doar se racaie praful de pe asfalt si in rest peste tot e numai glod. Sa nu fim chiar asa de chiori!

Ei au insa respectul pentru ei insisi, tin la ceea ce spun si mai ales la viata lor, atat cat isi permit si cat le permite lumea care ii inglobeaza. Nivelul de civilizatie e ceva pentru care ei muncesc in fiecare zi, nu e o chestie care se cultiva doar in zi de sarbatoare. Cultura, la fel. Tin la tot ce inseamna istorie, drepturi, dar in aceeasi masura si la obligatii.

Aici imi place ca nu ma urc intr-un taxi in care duhneste a tigara, a transpiratie si-mi intra arcurile in..plamani. Ca mi se da rest (mai nou, se pare ca si la noi s-a validat „legea restului si a bonului”) si un sfant, chiar daca am cumparat de un leu! Imi place atitudinea lor relaxata – a nu se intelege/citi „nesimtita”- care te face sa crezi ca viata, asa cum o percepem noi de prin lumea de prin care venim, nu e chiar asa o corvoada. Ca munca trebuie facuta, ca sa ne platim facturi si sa mancam, insa munca nu inseamna ca nu mai trebuie sa traim. Daca programul de lucru se termina la ora 17.30, orice bolovan s-ar pravali din univers, biroul se inchide…caci uite asa se va afla ca MAINE (notiune necunoscuta de catre mine) este o zi in care se mai pot rezolva lucruri. Si pana atunci, ceea ce a mai ramas din AZI trebuie cultivat placut, prin putinele lucruri care ne inspira sau mai degraba ne ajuta sa respiram normal.

Insa pentru ca azi e joia mare, as vrea ca AZI sa mai alung din gandurile triste si sa ma gandesc la mine.

Mi-e dor sa deschid un geam si sa mananc o supa calda.

Lumina sa va gasiti in ganduri si in inimi, caci harta astrala a diferentelor interetnice este ampla. Sa mai punem din cand in cand un punct sau o cratima pe undeva, cat sa intelegem ca nu traim degeaba. Si atata vreme cat putem deosebi sfaturile bune de cele rele, inseamna ca nu avem nevoie de sfaturi. Cat despre diferentele dintre tari, lumi si oameni, ele sunt create pentru a ne ajuta, pentru a ne invata, pentru a ne deschide mintile si sufletele, pentru a ne educa. Spre ceva mai bun, mai frumos, mai inaltator.

Sa avem ochii larg deschisi si mintile cu geamuri cu manere, nu duble si securizate, caci riscam sa ramanem etansati in propria existenta!